Meditație 29 SEPTEMBRIE - CARACTERUL – FRUMUSEŢEA CARE DUREAZĂ

“Podoaba voasiră … sa fie omul ascuns al inimii, in curăţia nepieritoare a unui duh blând şl liniştit” (1 Petru 3:4)

Când vine vorba de frumuseţe, trebuie să ai o perspectivă corectă: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit” (1 Petru 3:3-4).
Departamentul de relaţii cu publicul al unei companii de produse cosmetice i-a rugat pe clienţi să le trimită fotografii însoţite de scurte scrisori în care să descrie cele mai frumoase femei pe care le cunoşteau. Au sosit mii de scrisori. Una dintre ele a atras atenţia angajaţilor şi a fost trimisă preşedintelui. Era scrisă de un băiat dintr-o familie dezbinată care locuia într-un cartier mizer. Cu multe greşeli de ortografie, unul din pasaje spunea aşa:
“O femeie frumoasă locuieşte pe stradă cu mine. O vizitez în fiecare zi. Mă face să mă simt cel mai important copil din lume. Jucăm dame şi îmi ascultă problemele. Mă înţelege. Când plec, îmi strigă mereu din uşă că este mândră de mine”. Băiatul şi-a încheiat scrisoarea aşa: “Fotografia arată că este cea mai frumoasă femeie din lume şi într-o zi sper să am o soţie la fel de frumoasă ca ea”. Intrigat, preşedintele a cerut să vadă fotografia femeii. Secretara i-a dat fotografia unei femei ce zâmbea, fără dinţi, destul de înaintată in vârstă, aşezată intr-un scaun cu rotile. Pârul cărunt şi rar era strâns la spate într-un coc. Ridurile ce formau cute adânci pe chipul ei erau oarecum estompate de strălucirea din ochii, “N-o putem folosi pe femeia aceasta”, a spus preşedintele zâmbind. “Ar arăta oamenilor că nu au nevoie de produsele noastre pentru a fi frumoşi”.