Meditație 26 OCTOMBRIE ISUS ESTF CALEA

“Eu sunt calea.” (loan 14:6)
Iudaismul vede mântuirea ca pe o sentinţă din ziua judecăţii, bazată pe moralitate. Hinduşii aşteaptă reincarnări multiple în călătoria sufletului prin cosmos. Budismul îţi ghidează viaţa potri­vit “Celor patru adevăruri nobile” şi “Căii cu opt cărări”. Musulmanii îşi câştigă calea spre Alah prin credinţa bazată pe cei Cinci stâlpi. Mulţii filozofi conside/ă viaţa de după moarte ca fiind ascunsă şi necunoscută, “un mare salt în întuneric”. Unii îl asociază pe Hristos cu Moise, Mohamed, Confucius şi alţi mari lideri spirituali. “Isus a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (loan 14:6).
Mulţi se opun spunând: “Toate drumurile duc în rai”. Dar cum se poate aşa ceva? Budiştii privesc spre Nirvana, la care se ajunge după nu mai puţin de 547 de reincarnări. Creştinii cred într-o singură viaţă, o singură moarte şi în veşnicia bucuriei cu Dumnezeu. Umaniştii nu recunosc un creator al vieţii. Domnul Isus spune că El este izvorul vieţii. Spiritualiştii îţi citesc în palmă. Creştinii consultă Biblia. Hinduşii îl percep pe Dumnezeu ca fiind plural şi impersonal. Urmaşii lui Hristos cred că “…nu este decât un singur Dumnezeu” (1 Corinteni 8:4). Orice religie ne-creştină spune: “Te poţi mântui pe tine
Însuşi”. Domnul Isus spune: “Prin moartea mea pe cruce sunteţi mântuiţi”. Nu toate drumurile duc la Londra, nu toate vapoarele ajung în Australia şi nu toate avioanele aterizează la Roma. Nu orice cale duce la Dumnezeu. Domnul Isus a trasat o singură cale în care mântuirea proprie nu-şi are locul. El a deschis un drum unic fără efortul omului. El ne face o invitaţie unică în care El lucrează, iar noi nădăjduim, El moare, iar noi trăim, El ne invită, iar noi credem. “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:29).