BBCode: [url=/meditatie/id/392-10-octombrie-8220-veni-i-de-vede-i-8221]10 OCTOMBRIE “VENIŢI DE VEDEŢI” [/url]
- “S-au dus şi au văzut şi au rămas la El” (loan 1:39) -
Lui Ioan şi Andrei nu le-a fost suficient să-l asculte pe Ioan Botezătorul. Mulţi dintre noi ne-am fi mulţumit să stăm în preajma celui mai celebru evanghelist al poporului. Putea oare să existe un învăţător mai bun? Da. Când Ioan şi Andrei L-au întâlnit pe Domnul Isus, Cel despre care vorbea Ioan Botezătorul, ei l-au lăsat pe Ioan şi L-au urmat pe El. Să observăm întrebarea lor: “unde locuieşti?” “Veniţi de vedeţi” le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia şi… au rămas la El” (Ioan 1:38-39). Ei doreau să-L cunoască pe Isus şi să afle care sunt lucrurile de care-I pasă, care sunt lucrurile care fac ca inima Lui să ardă şi sufletul să-l fie plin de durere şi apoi să se uite la faţa Lui şi să-l urmeze paşii. Ei doreau să afle dacă El poate fi cine spunea Ioan că este; şi dacă este Acela, ce caută El pe pământ? La o asemenea întrebare nu se poate răspunde vorbind cu alţii, trebuie să petreci timp cu “Omul” însuşi. Răspunsul lui Isus către ucenici şi către tine este “veniţi de vedeţi”. Ce să vedem?
1) Cum îşi foloseşte El puterea. Nici măcar o dată Domnul Isus nu şi-a folosit puterea pentru a-i impresiona pe alţii sau pentru a Se îmbogăţi în vreun fel.
2) Cum se raportează El la oameni. El nu i-a văzut ca pe unii care îl deranjează, care îl irită sau care sunt obstacole în calea Lui spre împlinire personală. Nu. “Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36).
3) Care îi sunt priorităţile, “oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte… Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga” (Luca 5:15-16). Ştia El ceva ce noi nu ştim? Nici un angajament nu este mai greu de respectat sau mai important, decât să petreci timp în rugăciune în fiecare zi.
meniu prim Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie. ( 1 Petru 1:3 )