Meditație 3 AUGUST CARUSELUL VIEŢII (3)

“Orice lucru EI îl face frumos Ia vremea lui” (Ecclesiastul 3:11)
Viaţa pe culme este ca o ieşire la iarbă verde, dar cum este viaţa în groapă? În vremuri de frământare, luptă, greutăţi, îndoială, singurătate şi eşec, încotro o luăm? În cartea sa: “Screwtape Letters” (“Scrisorile lui Zgândărilă”), bătrânul diavol al lui C.S. Lewis discută cu nepotul său Wormwood despre duşmanul lor comun, Domnul. “Nu te lăsa dus în eroare, Wormwood. Cauza noas­tră nu se află niciodată într-un pericol mai mare decât cel în care o fiinţă umană, care nu mai doreşte să facă voia Duşmanului nostru, dar încă are această intenţie, priveşte în jur la universul în care orice urmă a Lui pare să fi dispărut, întreabă de ce a fost părăsit dar încă se supune!” Când groapa în care ne aflăm este adâncă, iar Dumnezeu pare că nu mai este nicăieri; când rugăciunile noastre par să se întoarcă înapoi ca nişte ecouri goale, ce faci? “Nu mai este dorinţă”. Toate emoţiile pozitive dis­par. “Dar are încă această intenţie”. Nu a mai rămas nimic decât o urmă de credinţă lacomă la care facem apel pentru a rămâne pe linia de plutire. Când nici măcar nu mai pare real, noi avem încredere şi prin credinţă şi prin nimic altceva “încă ne supunem”.
Simţurile noastre sunt distorsionate, chiar reduse la tăcere în gropile vieţii. începem să ne îndoim de realitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi de temelia lui Hristos, crezând că durerea noastră emoţio­nală este dovada că suntem pierduţi şi că nu mai există nici o speranţă. Aceste perioade de pustiu ne lasă un sentiment de goliciune, de înstrăinare faţă de Dumnezeu. Aceste senzaţii par să fie cre­dibile pentru cei aflaţi în groapă, iar gândul şi vorbirea despre credinţă sună şi pare a fi neconvingă­tor. Dar duşmanul ştie că obiectivul lui se află într-un pericol real, atunci când un copil al lui Dumnezeu care “priveşte în jur la universul în care orice urmă a Lui pare să fi dispărut, întreabă de ce a fost părăsit dar încă se supune!”