Meditație 2 IUNIE VOM TRECE SI PESTE ACEASTĂ FURTUNĂ

“Eu sunt, nu vă temeţi!” (Marcu 6:50)
Este furtună în viaţa ta? Atunci citeşte următoarele cuvinte: “corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi în a patra straja din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat; pentru că toți L-au văzut, şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le-a zis: “îndrăzniţi, Eu Sunt, nu vă temeţi!” Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul” (Marcu 6:47-51). Putem învăţa patru lecţii din acest text:
1) Când simţim cel mai tare că suntem separaţi de Dumnezeu, El ne învaţă cele mai multe lucruri. Dave Dravecky a spus: “Privind în urmă … am învăţat că pustietatea face parte din peisajul credinţei şi ea este la fel de importantă precum vârful muntelui. Pe vârful muntelui suntem copleşiţi de prezenţa lui Dumnezeu. In pustie suntem copleşiţi de absenţa Lui. Ambele locuri ar trebui să ne facă să ne plecăm pe genunchi; primul, cu deplină uimire; al doilea, în deplină dependenţă de El”;
2) Dumnezeu nu Se descoperă de la început. De obicei El se arată când furtuna este cea mai aprigă, atunci când crezi că nu mai rezişti – dar El va veni mereu la timp;
3) Dumnezeu ne trece prin mai multe furtuni şi de fiecare dată ne descoperă mai mult din fiinţa Lui. Pentru că, există aspecte ale caracterului Său şi ale strategiilor Lui Divine pe care nu le-am înţelege niciodată dacă n-ar proceda astfel.
4) Prezenţa lui Dumnezeu ar trebuie să ne fie îndeajuns în vreme de furtună. Când El Se arată şi spune: “Eu sunt”, teama noastră trebuie să dispară.