Meditație 30 -Mai - Protecţia şi călăuzirea Păstorului

“Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.”   Psalm 23.4
Toiagul şi nuiaua au mai multe înţele­suri în Biblie. În Psalmul 23, toiagul şi nuiaua sunt folosite în sens figurat cu referire la protecţia şi călăuzirea divină a Păstorului cel bun faţă de oi.
David putea să-i împărtăşească lui Saul din experienţa sa de păstor: „Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram” (1 Samuel 17.34-35). Nu este oare o mângâiere şi un motiv de încredere să ai un Păstor care îi apără pe-ai Săi?
Pentru oaie, toiagul păstorului, această armă de pute­re, de autoritate şi de apărare, este o mângâiere conti­nuă. Toiagul permite păstorului să exercite un control real asupra turmei în toate situaţiile. Aşa cum pentru oile lui David era o încurajare şi o mângâiere să vadă toiagul în mâinile iscusite ale păstorului, tot aşa este pentru noi, acum, o mare încredere şi siguranţă în inimile noastre, când contemplăm puterea, adevărul şi autoritatea mijloacelor folosite de Păstorul cel bun pen­tru binele nostru. În epoca noastră de mare confuzie, printre vocile şi filozofiile prezentate oamenilor, este ce­va liniştitor pentru cel ce aparţine turmei Păstorului cel bun, să se ştie protejat şi călăuzit pe calea vieţii.