Meditație 10 SEPTEMBRIE - LEGALISM SAU HAR? (1)

- “Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu”  (Galateni 2:21) -
Imagineazăţi că mergi la urgenţă şi ţi se spune să pleci pentru că murdăreşti podeaua cu sânge! Domnul Isus a întâlnit această gândire legalistă când a vindecat un paralitic în ziua Sabatului, “fruntaşul sinagogii, mâniat… a zis: “Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul, veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi” (Luca 13:14). Respectarea legii era mai importantă pentru el decât oamenii de care trebuia să-i pese. Max Lucado spune: “orice religie face parte dintr-una din cele două categorii: legalism sau har. Legalistul crede că dacă arăţi cum trebuie, dacă vorbeşti ce trebuie şi dacă aparţii grupului care trebuie, vei fi mântuit. Exteriorul străluceşte, dar ceva lipseşte… bucuria.
Ce o înlocuieşte? Teama – că nu faci suficient. Aroganţa – că ai făcut suficient. Eşecul – că ai făcut o greşeală. Legalismul înseamnă sufocare lentă a spiritului, amputarea viselor… o religie suficientă pentru a te menţine, dar care nu te hrăneşte. În meniul tău sunt reguli şi standarde? Legalismul nu are nevoie de Dumnezeu. Înseamnă căutarea nevinovăţiei – nu a iertării, un proces sistematic de apărare, de explicare, de justificare. Face ca părerea legalistului să fie povară. Este loc doar pentru o părere … şi ghici cine nu are dreptate? Părerea mea devine o barieră. Părerea ta diferită mă face să pun la îndoială nu numai dreptul tău la părţăşie cu mine, dar şi mântuirea ta.
Legalistul face ca părerea lui să fie obligaţia ta. Creştinii trebuie să se alinieze standardelor companiei. Datoria ta nu este să gândeşti, ci să mergi înainte.. Mântuirea este treaba lui Dumnezeu. Harul este ideea Lui, lucrarea Lui şi cheltuiala Lui. El ÎI oferă cui doreşte, când doreşte. Datoria noastră este să-i informăm pe oameni, nu să-i analizăm”. Pavel scrie: “Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos”. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu că “ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3:5).