Meditație 29 Martie -Sclavul întemniţat

„Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”

Romani 6.16
„Sclavul întemniţat”
În Italia, la poalele Alpilor Apuani există o carieră de marmură vestită în lume: Carrara. Undeva, lângă pere­tele carierei, izbucneşte dintr-o stâncă de marmură o jumătate de statuie: vestitul „sclav întemniţat” lucrat de Michelangelo. De sute de ani însă, sclavul stă pe ju­mătate sculptat şi pe jumătate încă neeliberat, înlăn­ţuit în stâncă. Din motive neştiute, Michelangelo nu a terminat statuia sau probabil a dorit să arate prin ea starea de robie a omului legat de păcate.
Este un fapt bine cunoscut în viaţă că atunci când ne supunem în faţa cuiva, acceptându-l ca stăpân, de­venim sclavul acelei persoane. Tot aşa, dacă ne supu­nem păcatului, devenim robii păcatului şi la sfârşitul vieţii ne va aştepta moartea veşnică. Însă dacă ne su­punem în ascultare faţă de Dumnezeu, vom deveni oa­meni liberi. Marele pericol al multor oameni este acela de a fi jumătate liberi şi jumătate înlănţuiţi. Aceasta este o înşelăciune a diavolului. Dumnezeu nu acceptă jumătăţile de măsură. El doreşte să fim oameni dezle­gaţi de robia păcatului. Acceptăm?