Meditație 22 Martie - Bătrânul pantofar (1)

-“Cât de nepătrunse mi se par gân­durile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă ie nu­măr, sunt mai multe decât boabele de nisip…” Psalm 139.17-18 -
Ion era un pantofar ce ajunsese la bătrâneţe. Într-o zi, pe când se afla în atelier şi repara nişte pantofi, vă­zu o fetiţă cu numele Ana intrând. Ion o privi peste ochelari şi o întrebă:
- Ce necazuri ai, fetiţo?
- Puteţi să puneţi o talpă pantofilor mei până poi­mâine?
Ion bătea mai departe la lucrul său. Apoi privi pan­tofii Anei.
- Până lunea viitoare cel mai devreme, spuse el mo­rocănos şi aruncă pantofii sub masa lui de lucru.
Ana se întrista şi zise:
- Înseamnă că nu pot merge la evanghelizare.
- Nici nu-i nevoie, răspunse bătrânul pantofar. Ai pierdut ceva acolo, încât trebuie să mergi neapărat?
- Dumneavoastră mergeţi? întrebă Ana.
- Eu? Asta mai lipseşte!
În clipa următoare se prinse de umăr gemând de du­rere. “Ah, reuma asta păcătoasă!” Lucrul îi căzu la pă­mânt. Ana îl ridică repede şi zise:
- Să vă aduc ceva să vă fricţionaţi? Mama are tot fe­lul de medicamente.