Meditație 03 Martie - Încrederea copilului

-„Da, numai în Dumnezeu mi se în­crede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.” Psalm 62.1-
Într-o prăpastie din munţi creştea o floare rară. Un copilaş a fost rugat de câţiva vizitatori să se lase legat cu o frânghie şi coborât în acea pră­pastie ca să culeagă flori. Copilul însă nu a vrut. „Dar tu ai mai cules flori din acel loc”, i-au spus vizitatorii. „Numai dacă tata mă coboară cu frânghia, voi merge să culeg flori din prăpastie.” Atunci au vorbit cu tatăl băiatului, care l-a legat şi l-a coborât în prăpastie. Ta­tăl era la un loc unde copilul nu îl vedea, dar mânuia frânghia dându-i drumul încet şi cu grijă. Copilul a cu­les flori, iar la sfârşit tatăl l-a tras afară, în viaţa fiecărui om pot fi prăpăstii în care Dumnezeu permite coborârea ca să culeagă „flori”, adică binecu­vântări cu folos vremelnic şi veşnic. Câţi dintre cei ca­re au fost conduşi de Dumnezeu prin încercări, au înţe­les să-şi pună toată încrederea în El? Să învăţăm din încrederea copilului o lecţie pentru noi înşine. Fericiţi sunt cei ce-şi pun încrederea în Tatăl ceresc. Ei pot cânta:
Ţinta vieţii mele e
Să mă-ncred în Dumnezeu,
Să-L ascult şi pas cu pas
Să fiu după placul Său.