Meditație 15 Februarie - Salvat de două ori (1)

“Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dum­nezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” 1 loan 4.9
Când mergea la sala de înot, un om avea obiceiul să meargă mai întâi la apă şi să-şi introducă doar degetul cel mare în apă. Apoi mergea la cea mai înaltă trambulină şi sărea în apă.
Când a fost întrebat de ce face astfel, a povestit: Cred că este o problemă de obişnuinţă, dar mai există un mo­tiv. Cu câţiva ani în urmă eram profesor de înot. Activi­tatea mea consta în a învăţa pe nişte bărbaţi înotul şi scufundarea. Într-o noapte n-am putut dormi şi m-am decis să merg la sala de înot, de la care aveam o cheie, pentru a înota puţin. Nu am aprins lumina, cunoşteam perfect încăperea, iar prin acoperişul de sticlă, luna lumi­na totul.
Când am stat pe trambulină, am observat umbra corpului meu pe zidul din faţă. Prin braţele întinse, si­lueta mea forma o cruce impresionantă. În loc să sar, am rămas pe loc şi am admirat imaginea. În timp ce stăteam acolo nemişcat, mi-am adus aminte de crucea lui Hristos şi de însemnătatea ei. Nu eram creştin, dar ca şi copil în­văţasem o cântare ale cărei cuvinte mi-au venit atunci în minte:
“El a murit, pentru ca noi să putem trăi,

EI a murit, pentru a ne salva.

Ne îndreptăm veseli spre cer,

salvaţi prin sângele Său preţios.”