Meditație 04 Februarie (1)

 Nu mai am nicio îndoială
-„…niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” Evrei 3.12-
Un bărbat nu credea pasajul în care se vorbeşte despre scăparea lui Daniel în groapa cu lei. Într-o iarnă foarte geroasă, bărbatul trecea cu sania trasă de cai pe la marginea unei păduri. În sanie mai era şi unicul său copilaş. Deodată, în faţa lui apăru o haită de şase lupi, care făcu un semicerc în calea sa. Părul i se ridicase măciucă sub căciulă. A sărutat copi­lul şi a coborât din sanie pentru a lua caii de hăţuri. A închis ochii, a ocolit puţin lupii şi a zis: „Doamne, te rog, păzeşte-mă!” Aştepta din clipă în clipă ca lupii să se năpustească asupra lui, dar nu i s-a întâmplat nimic. Când a deschis ochii, lupii rămăseseră cu mult în urmă. De atunci, bărbatul a spus: „Nu mai am nicio îndoială; cred că Dumnezeu l-a păzit pe Daniel în groapa cu lei.”
Cât de zăbavnici suntem în sufletele noastre de a crede ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său! Vrăjmaşul sufletelor noastre, diavolul, vrea să ne ţină într-o ast­fel de stare de necredinţă pentru a ne lipsi de bucuria care vine prin credinţa în Mântuitorul, de pacea Sa şi toate lucrările Sale. O, de ne-am deschide inima la spu­sele Domnului! Atunci nu vom avea nicio îndoială!