Meditație 14 Decembrie

„Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cîntari de veselie. Cel ce umbla plîngînd, cînd arunca samînta, se întoarce cu veselie, cînd îsi strînge snopii.” Psalmul 126: 5-6



Am doua întrebari pentru tine în aceasta zi: Îti pasa de cei din jurul tau ? Ai îndrazneala sa vorbesti si altora despre Domnul Isus?

Dumnezeu cheama pe fiecare crestin ca sa-l faca cunoscut pe Domnul Isus celor din jurul lor. Lucrul acesta este cît se poate de simplu, nu-i asa? Toti avem aceasta responsabilitate de a le vorbi oamenilor despre dragostea Domnului Isus – prietenilor, chiar si membrilor din propriile noastre familii care înca nu-l cunosc pe Domnul.
Însa, lucrul cel mai trist care se întîmpla este ca oamenii credinciosi, de cele mai multe ori, nu aduc nici un suflet la Domnul Isus. Cînd a fost ultima oara cînd ai prezentat cuiva planul salvarii prin Domnul Isus? Cîti oameni vor ajunge în rai pentru ca tie ti-a pasat de ei si pentru ca ai îndraznit sa le prezinti Evanghelia?
Voi împarti aceasta lucrare pe care o avem de împlinit în trei parti: sarcina, lacrimile si comoara.
Sarcina noastra este aceea de a aduce oameni la Domnul Isus. Psalmistul ne spune în versetele de azi ca a-L împartasi pe Domnul Isus altora este ca si cum am planta o samînta. O astfel de samînta poate fi plantata doar atunci cînd mergem si le vorbim oamenilor despre Domnul Isus. Aceasta este sarcina noastra, aceasta este si trebuie sa fie prioritatea ta.
Urmeaza lacrimile noastre. Marii oameni ai lui Dumnezeu au varsat multe lacrimi pentru cei pierduti.
În Romani 9: 2-4, apostolul Pavel ne spune: „ simt o mare întristare, si am o durere necurmata în inima. Caci aproape sa doresc sa fiu eu însumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti. Ei sînt Israeliti, au înfierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele..”
Lucrul care l-a condus pe Pavel în viata a fost durerea cauzata de oamenii pierduti în aceasta lume, fara Isus Hristos. Aceeasi durere ar trebui sa conduca si vietile noastre astazi. Iar aceasta grija pentru oameni ar trebui sa fie atît de profunda, încît sa conducă la lacrimi si la o adînca durere a inimilor noastre.
Ultima pe lista este comoara noastra. Psalmul 126: 6 spune: „Cel ce umbla plîngînd, cînd arunca samînta, se întoarce cu veselie, cînd îsi strînge snopii.”
Samînta este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar daca noi îl ducem oamenilor cu constiinciozitate, atunci Duhul Sfânt va lucra în inimile lor. Noi nu îi cîstigam pe oameni pentru Hristos datorita teoriilor sau opiniilor noastre. Ci puterea Cuvîntului Sfînt este aceea care îi schimba.
Ma rog sa îti pese îndeajuns ca sa ai curajul de a prezenta Evanghelia unei persoane din anturajul tau.
TE PROVOC SA VORBESTI CU O PERSOANA DIN ANTURAJUL TAU DESPRE DUMNEZEU, CHIAR ASTAZI!