Meditație 7 Mai

„Dar stim ca pîna în ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinam în noi, si asteptam înfierea, adica rascumpararea trupului nostru.” Romani 8: 22-23
Iata un adevar pe care trebuie sa-l luam în considerare : acum cînd traim într-o lume îndurerata din cauza pacatului, avem tot mai multe dovezi care sustin versetul 22 din Romani 8 care spune: „toata firea suspina si sufera.”
Cazuri de stres, violenta, ura, razboaie şi tragedii de tot felul, apar tot mai frecvent la emisiunile de stiri în fiecare zi. De aceea, mai putem gasi speranta într-o astfel de lume?
Poate parea ciudat însa si crestinii suspina si sufera. De ce oare? Pentru ca înca suntem membrii unei lumi decazute si  ne aflam pe un tarîm blestemat.
Se poate însa ca în aceasta zi sa nu îti pese de lipsa de speranta a acestei lumi, ci sa te întrebi: pentru mine  mai exista oare vre-o speranta ?
Daca suferi si esti ranit, sa nu uiti ca Dumnezeu ti-a prescris deja antidotul. El are cel mai bun medicament, acela al nadejdii în lumea ce va sa vie, o nadejde ce nu poate fi întîlnita în aceasta lume.
Avem aceasta speranta fiindca Domnul ne-a facut promisiunea rascumpararii trupurilor noastre si a trairii vesnice în prezenta lui Dumnezeu, plini de pace si bucurie.
SE POATE CA ÎN ACEASTA LUME SA NU AVEM NICIO SPERANTA. ÎNSA, PUTEM AVEA NADEJDE ÎN LUMEA CEA NOUA, NOUL TARÎM PE CARE NI L-A PROMIS DUMNEZEU.