Meditație 17 Ianuarie (1)

„Purtati-va cu întelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea. Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.” Colseni 4: 5-6
Dumnezeu îl cheama pe fiecare crestin sa prezinte Evanghelia. Iar tu si cu mine trebuie sa ne asumam aceasta responsabilitate si sa mergem sa preoclamam Cuvîntul Sau în mod personal, prietenilor si familiei noastre, acelora care înca nu îl cunosc pe Domnul Isus.
Cel mai trist si totodata tragic lucru este acela ca cei mai multi crestini nu reusesc sa întoarca la Dumnezeu niciun suflet. De exemplu, cînd a fost ultima data cînd ai vorbit cu cineva în mod personal despre Vestea cea buna? Cîti oameni vor ajunge în Rai pentru ca tie ti-a pasat de sufletul lor si pentru ca ai îndraznit sa le prezinti Evanghelia?

Sa privim în Psalmul 125 versetele 5, 6: „Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cîntari de veselie. Cel ce umbla plîngînd, cînd arunca samînta, se întoarce cu veselie, cînd îsi strînge snopii.”
Permite-mi sa iti explic ceea ce prezinta aceste pasaje, împartind ideile în trei parti: sarcina, lacrimi si snopi. Sarcina noastra este aceea de a întoarce oameni la Isus Hristos. Psalmistul ne spune în versetul 5 ca actiunea de a împartasi altora Cuvîntul vietii se aseamana cu actiunea de a planta. Noi putem planta aceasta samînta buna numai aratîndu-le oamenilor cine este Isus Hristos si ce planuri marete are El. Aceasta ne este sarcina; aceasta trebuie sa ne fie prioritatea ca si crestini.
Apoi, urmeaza lacrimile noastre. Oamenii mari ai Domnului au varsat întotdeauna lacrimi pentru starea de pacat în care se aflau ceilalti oameni. În Romani 9: 2-4, apostolul Pavel spune: „că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei sunt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele..” Apostolul Pavel a fost puternic cercetat de starea în care se aflau oamenii care nu îl cunosteau pe Isus Hristos. Aceleasi sentimente aprinse ar trebui sa ne controleze si noua vietile. Iar dorinta fierbinte pentru ca oamenii pierduti în pacat sa îl cunoasca pe Dumnezeu ar trebui sa ne cerceteze atît de profund, încît sa plîngem pentru salvarea lor.
Si în final vom avea snopii nostri. În Psalmul 126: 6: „Cel ce umbla plîngînd, cînd arunca samînta, se întoarce cu veselie, cînd îsi strînge snopii.” Samînta este Cuvîntul lui Dumnezeu, iar daca noi o vom face cunoscuta oamenilor, Duhul Sfînt are sarcina de a o semana în inimile oamenilor si de a-i transforma. Noi nu vom reusi niciodata sa îi cîstigam pe oameni pentru Dumnezeu prin propriile teorii si opinii. Nu! Oamenii se îndreapta spre Dumnezeu prin lucrarea noastra de propovaduire a Evangheliei.
Ma rog ca azi sa îti pese îndeajuns încît sa prezinti chiar acum Evanghelia unei persoane care nu îl cunoaste pe Dumnezeu!
FII ÎNDEAJUNS DE CURAJOS ÎNCÎT SA PREZINTI AZI VESTEA BUNA A LUI DUMNEZEU UNEI PERSOANE DIN VIATA TA!