Poezie Duhul si firea!06/02/2015

Romani 7:14-25 Lupta firii pãmȃntești împotriva Duhului


Omule! Creștine!
O luptã acerbã e-n tine,
Cu gȃnduri și fapte aparte.
O voce te cheamã spre Bine,
Iar alta spre lucruri deșarte!

Douã puteri se înfruntã,
Sã ținã a vieții comoarã!
Dar, Duhul spre Cer te ridicã,
Iar firea, spre Iad te coboarã!

Ȋntreabã-te astãzi și-ascultã,
Nu-i vis, ori un gȃnd rãtãcit.
De veacuri e crȃncena luptã:
De cine te lași biruit?

Cȃnd șoapta divinã, curatã,
Pe nume te cheamã, te-nvațã,
Urmezi hotãrȃrea-nțeleaptã?
Asculți, tu, de sfȃnta-i povațã?

Ia seama, în lume, creștine,
Pe-a vieții cãrare, sã știi,
Sã nu lași ca firea din tine
Sã-ți stingã iubirea dintȃi !

Cãci firea ta pãmȃnteascã
O porți pȃn’ la moarte, se știe,
Dar n-o ajuta sã trãiascã,
Ci ține-o pe cruce, în cuie!

Și-aici, în a plȃngerii vale,
Sã știi ce e rãu și ce-i bine,
Sã știi cã oriunde pe cale
O luptã se duce în tine!

Pe cine urma-vei în luptã?
De cine te lași, tu, purtat?
De Duhul? Sau firea coruptã?
Fii treaz, sã nu fii înșelat!

De vrei sã urmezi adevãrul,
Sã ai viața sfȃntã, seninã,
Sã vezi mȃntuirea și cerul,
Ascultã chemarea divinã!

Nu-ți da liniștea vieții curate
Ȋn mȃna firescului dar!
Trãiește-n Cuvȃnt și dreptate;
Ȋn Duhul, în Domnul, în har!

Vegheazã, te roagã, și-ascultã!
Nu-i vis, ori un gȃnd nesupus:
Pe cine urma-vei în luptã,
De-acela vei fi, tu, condus !

Fii sincer în lupta spre Bine
Pe calea cea nouã și vie:
Cu cine te-njugi, tu, creștine,
Cu-acela vei fi-n veșnicie!