Poezie Mantuitorul !

Mai presus de îngeri, de minuni și stele,
Mai presus de ceruri și-al luminii cȃnt,
Este Domnul pãcii, Ȋmpãratul vieții
Și al mȃntuirii Mare Legãmȃnt !

Mȃna Lui conduce lumile divine,
Universul veșnic și al nostru mers.
El a deschis drumul cãtre veșnicie,
Și ce-a scris rãmȃne, și ce-a șters e șters !

Cine-I stã-mpotrivã? Cine îL înfruntã
Cȃnd își cheamã solii din adȃnc de cer?
Munții dau din umeri, marea se desface,
Demonii aleargã și-n demențã pier.

El pãșește falnic peste pod de aștri
Și în palmã ține mii de galaxii.
Cerul și Pãmȃntul cautã-a Lui fațã,
Și-n genunchi se-nchinã ai Iubirii fii !

Slava Lui se-ntinde în oceanul vremii
Și lumina cȃntã Harul împlinit !
Cã-n a Sa iubire, El, Mȃntuitorul,
A venit în lume și ne-a mȃntuit !

El, Lumina Slavei !
El, Lumina lumii !
S-a fãcut pe Sine pentru noi pãcat,
Și ne-a șters trecutul și osȃnda morții,
Și cu Tatãl nostru El ne-a împãcat !

El a fost în stare sã deschidã Cartea,
El a rupt pecetea, lanțurile morții;
Dumnezeul veșnic !
Dumnezeul nostru !
Taina Ȋntrupãrii și Izvorul Vieții !

Ce îndreptãțire în Lumina sfȃntã,
Ce chemare dulce și iubire vie,
Sã descoperi Harul, Prețul mȃntuirii:
Pe Isus, Pãstorul, pentru veșnicie !

Nu trãdați Iubirea, stați în așteptare,
Zorii dimineții vor veni îndat’
Și pe norii falnici ne va duce-acasã
Chiar Mȃntuitorul, Marele-mpãrat !

Și-n lumina vie, cu Isus, Mesia,
Ȋn Ȋmpãrãția nesupusã firii,
Vom privi cu ochii noștri veșnicia
Și misterul vieții și al fericirii !

Ce frumoase fi-vor, veșnic, mȃntuirea,
Dragostea în slavã și Izvorul vieții,
Sfȃnta Trinitate, Cerul, Nemurirea,
Lacrimile șterse, Lumina dreptãții !
*
Mulțumim, Pãrinte, pentru tot ce știm,
Vrem s-aducem roadã, semãnȃnd ogorul;
Sã trãim Cuvȃntul, și sã Te vestim
Cum ne-a dat poruncã, El, Mȃntuitorul !
(31/01/2015)