Poezie Peregrin prin lumea de pacate

Peregrin prin lumea de pãcate,
Depãrtat de dragostea dintȃi,
Te zdrobește sarcina din spate
Și nu spui durerea nimãnui.

Biruit de patimile firii
Sorbi, plȃngȃnd, din cupa cu venin;
Te-a chemat Lumina mȃntuirii
Dar, tu, fugi de veșnicul Cãmin!

Te-a-nșelat a lumii-amãrãciune,
Chipul desfrȃnatului hoinar,
Și te zbați nebun printre ruine
Ȋn suspinul gȃndului amar!

Nu auzi a Cerului chemare,
Peregrin prin noaptea de pãcat?
Cine-ți poate-aduce alinare?
Unde vei gãsi veșmȃnt curat?

Smulge-te din brațele-amãgirii,
Lasã drumul lumii, pãcãtos,
Cautã cãrarea mȃntuirii
Și adu-ți aminte de Cristos!

Recunoaște azi nimicnicia,
Ȋn genunchi, smerit, sub crucea Sa!
Plȃngi pãcatul, cum l-a plȃns Maria,
Și Isus Cristos te va ierta!

Vino, vin’ acum pe calea dreaptã,
Dumnezeu, iertare a promis!
Și pe tine, Domnul, te așteaptã
Ȋntre sfinți, în Noul Paradis!

Vino, nu te-nchide în tãcere,
Vino la al vieții scump Izvor!
Vino, peregrin, cu-a ta durere,
Vino-n turma Blȃndului Pãstor!
(28/01/2015)