Poezie ~Mama mea~

Mama mea

Când şed adesea şi gândesc
La mama mea cea iubitoare,
Nu am cuvânt s-o preţuiesc
Prin grija ei nespus de mare.

În giulgiul dragostei cuprins
Prin anii fragili, m-a vegheat,
Şi în necaz, mâna mi-a-ntins
Şi pe-obrăjori, m-a mângâiat.

O! câte speranţe nu şi-a pus
În dragostea cea cu ardoare,
Prin mica odraslă, ce-a adus
În lumea aceasta trecătoare!

Cât de cu drag, m-a îngrijit
Ţinându-mă în braţu-i dulce,
În dragostea de-a fi-mplinit
Ce-n dorul ei a putut duce!

Cu cât-atenţie m-a crescut
Prin anii scumpi, copilăriei,
Şi cât de mult, ea ar fi vrut
Să-i simt nădejdea bucuriei.

Şi eu simţeam, dar de-nţeles
Ca să pricep, nu-nţelegeam,
Dar azi în minte-atât de des
Icoana-i clară, vreau s-o am!
Sursa de pe http://salvatorul.ro