Scriu aceste versuri cu lacrimi de trisțe.
Cu sufletul farmadorndu-mi doar blândețe ,curajul si vointa îmi dau mare putere,si nu uit ca a fost a Domnului vrerea.
Liniștea se așterne peste toate-n viața,tot firul ei acum îmi trece în fată si mi.a aduc aminte cu câtă-ngândurare păcatul se plătește si n-ui nici o scăpare.
Când greul ne apasă atunci ne amintim de bunul Dumnezeu cu drag Îl slujim,cern cu tot adinsul iertare de păcat si gândul îmi este de ce n-am ascultat?
Trebuie să-i mulțumesc mereu Lui Dumnezeu, ca El a avut grija de sufletul meu .Singurătatea si liniștea mă face să-mi dau seama cu lacrimi ca nu am pace.
Firul vieții mele El nu mi Ia tăiat , El a venit spre mine, de toate m.a iertat,în urma mea rămâne ca un vis urât,de astazi în viața un nou început.
Compusă propie!