Poezie Ce mare har..

Ce mare Har, ca să primeşti
Credinţă-n dar, şi să priveşti
În orice zi din viaţa ta
Lumina Slăvilor Cereşti..
Ce mare Har să poţi avea
Iubirea lui de Dumnezeu,
S-o porţi în inimă, mereu
Şi când e bine şi când rău...
Să ai speranţe, să trăieşti
Să ştii că nu te ofileşti
Ca floarea secerată-n drum
Când spinii pe drum o răpun...
Ce mare Har să dăruieşti
Din tot ce de la El primeşti,
Să vezi în viaţa ta mereu
Lucrarea Lui de Dumnezeu,
Şi-n lucrul mare şi-n cel mic
Să poţi ca să rămâi, smerit
Căci Slava este doar a Lui...
Ce mare Har să poţi să-I spui
În orice vreme al tău dor
De Ţara Sfânt-a Sfinţilor...
Să-i spui prin lacrime, cântând:
"O vino, Doamne mai curând...
O vino Mire căci te-aştept
Cu dorul ce îmi arde-n piept,
Mai viu şi mai înflăcărat...
O vino, Doamne, minunat!"

Ce mare Har să poţi avea
Prin Domnul Sfânt, Mântuirea
Să ştii c-atunci la Dreapta Sa,
Iubirea-I, te v-a-ncununa!