Poezie S-a pierdut prea mult esenta

S-a pierdut prea mult esența
Creştinismului real,
Între noi şi lume astăzi
Există semnul egal.
Nu mai este diferenţă
Între sfânt şi păcătos,
Ce era păcăt odată
Astăzi “e ok, frumos”.
În biserici credincioşii
Cu sfială se-adunau,
Dar acum fără ruşine,
Fără teamă-n bancă stau.
Ba mai mult chiar cei ce cântă
Sau recită regulat,
Vin cu o înfăţişare
De te sperii, eşti şocat.
Fetele au fard pe faţă,
La ochi au creion, rimel,
Unghiile-s colorate,
Buzele cu ruj.. la fel.
Pe cap nicio-nvelitoare
– Că-s în Casa Domnului –
Fuste scurte, decolteuri..
Respectul şi frica nu-i!
La-ntâlniri şi conferinţe
Pentru tineri l-adunări
Pantaloni, maieuri poartă
Fetele..ca la plimbări.
Pastorilor nu le pasă:
„Să vină cum vor, nu-i bai..
Cum să supar eu pe fete?
Pierd din membrii frate, stai..”
Ce să mai zic de păcate
De tot felul, printre noi
Care se trec cu vederea;
De-aia suntem seci şi goi!
De-aia nu e părtăşie,
De-aia nu sunt lacrimi, har;
De-aia suntem reci şi singuri,
De-aia totul e-n zadar!
Cum să duc eu o colegă
L-adunare? S-ar şoca..
Văzând fete „pocăite”
Cu mult mai fireşti ca ea!?
Sau cum să o duc când ceartă
Şi război e între fraţi?
Ce-o să spună când vedea-va
Că-s nervoşi şi supăraţi?
Mai un lucru, o grămadă
De formaţii, grupuri vin
Fac turnee, merg prin ţară
Ducând un mesaj creştin.
Însă cum se pocăieşte
Omul simplu şi sărac
Văzând moda, fala, ritmul,
Gesturile ce le fac?!
O, uimiţi vor fi odată
Toţi aceştia cei fireşti
Când Isus va spune rece:
„Nu te cunosc cine eşti.”
Nu poţi să slujeşti pe Domnul
Cum vrei tu, El este sfânt!
Cu jumătăţi de măsură
Vei rămâne pe pământ.
Te vei pierde pe vecie
Dacă ai astfel de trai;
Trezeşte-te cât ai harul
Dacă vrei s-ajungi în Rai!
Facă Domnul o schimbare..
Pastorii la post să stea,
Să înveţe calea dreaptă,
Atitudine să ia!
Pentru-a lor indiferenţă
Aspru vor plăti cândva!
Doamne fă-ne o trezire,
Iartă-ne, în mila Ta..!
Fă să aibe iar esenţă
Creştinismul, c-altădat’ ;
Toţi degrab’ să ne întoarcem
La Cuvântul Tău curat!