Poezie Bogatia poezie

Bogăția
De când se știe lumea și pământul
Pe Terra s-a vândut și cumpărat...
De când pe om l-a izgonit Preasfântul,
De la sărac și până la-mpărat.
Toți au vândut și-au cumpărat bucate
Sau au schimbat ceva doar între ei,
Au cumpărat și au vândut de toate
Un convențional având temei.
Când lumea a-nceput să se-nmulțească
Și-au vrut să-și facă-un nume-n Babilon,
Atuncea Dumnezeu să îi sluțească,
Le-a luat semnalul dintre om și om.
Zadarnic încercară ei săracii
Ca să zidească turnul până sus,
Aveau și bani de îi cărau cu sacii
Dar ce folos, nu-nțelegeau ce-au spus!
Iar turnul a rămas pe temelie
Până în vremea noastră în Irak
Căci Domnul îl păstrează mărturie
Și va rămâne mărturie-n veac!
Și s-au împrăștiat pe-ntreg pământul
Unii spre munți, iar alții spre câmpii
În locuri unde nu te duce gândul
Au populat pământul cu copii.
Iar turnul a rămas ca mărturie
Din cărămizi neterminat și azi
Se-nalță-n vânt un turn ca o solie,
Clădit de oameni - Cei dintâi nomazi.
Și au clădit cetăți cu metereze
Cu ziduri nalte și cu turnuri mari
Dar n-au voit în suflet să vegheze,
Au fost cu toții lacomi și avari.
Atuncea Dumnezeu le-a dat o lege
Prin Moise - instrumentul legii vechi -
Căci Domnu-a vrut de rău să îi dezlege
Dar n-au avut nici inimi, nici urechi...
S-au arătat apoi judecătorii
Și împărații - regii cei mai mari -
S-au succedat segmente de istorii
Dar banii îi făcură mai avari...
Căci pentru bani s-au repurtat războaie
Prin cotropiri s-au ars împărății
Mulți s-au vândut, a curs sânge șiroaie
Și s-au urât pe aur și-avuții!
Imperii multe - sumbră temelie -
Agonizând în căutarea lor
Având ca bază banii-au vrut sa fie
Toți au pierit,bani căutând de zor.
În generații dumnezei de aur
Și de argint popoarele-au făcut
În edificii, case și palate
Popoarele mereu s-au întrecut.
Așa se face că-ntr-o zi pe vremuri
Isus le-a spus la ucenici așa:
Strângeți-vă comori bogate-n ceruri,
Nu pe pământ unde se vor strica !
Dar tocmai dintre ei s-a găsit unul
Să-L vândă pe Isus pentru arginți
Degeaba s-a căit vânzând Stăpânul,
Degeaba-a plâns cu lacrime fierbinți...
S-au strâns apoi apostolii să vadă
Cum ar fi bine banii să-i împartă
Săracii dintre ei să nu se piardă
Să aibă toți o pungă și o soartă.
Toți își vindeau ogoarele sau via
Iar banii îi puneau 'n-același loc
Își împărțea egal toată frăția,
Ca un tot unitar și echivoc.
Dar Anania și-a vândut ogorul
Și aducând o parte din venit
A vrut să mintă pe întreg poporul
Dar Duhul Sfânt nu poate fi mințit !
S-a sfătuit atuncea cu Safira,
Soția lui, să mintă pentru bani,
Dar Duhul Sfânt care cunoaște firea
I-a omorât ca pe niște tirani.
Și generații, una după alta,
S-au succedat în goană după bani,
S-au dus cu toate-mpărtașindu-și soarta
Și-au dispărut pe scara vremii-n ani .
Trăim o vreme când puterea-n lume
E calculată-n funcție de bani
Căci cei bogați vor ca să-și facă-un nume,
Să aibă nume peste ani și ani .
Dar banul nu e totul sau hazardul,
Isus a fost sărac cum este scris.
Toate se duc și bunurile toate,
Nu ducem sus nimic în paradis !
Căci banu-i rădăcina multor rele,
Iubirea de avere e păcat!
Nimeni păcatul n-ar putea să-și spele
Cu bani , să aibă sufletul curat.
ISUS HRISTOS e singurul ce poate
Să scape omenirea de păcat!
El poate face suflete curate
Prin sângele cel sfânt ce L-a vărsat !
Cu bani nu cumperi tu intrarea-n ceruri,
Cu aur și argint nu poți intra!
Poți ca să ai aicea jos onoruri
Dar raiul tu pe bani nu-l vei avea!
De-aceea, frate, luminează-ți fața,
Căci Domnul nostru a venit de sus,
S-a coborât din cer să-Și dea viața,
Și din mormânt a înviat Isus !
El a plătit cu viața pentru tine
Și S-a-nălțat la cer și este viu
Ca sus în cer să intre orișicine
Cu Dumnezeu și singurul Lui Fiu !
O, frații mei, stăpânul nu e banul,
Stăpânul nostru este Dumnezeu!
Noi folosim valorile și banii
Vremelnic doar, nu pentru apogeu !
Credința noastră nu este bazată
Pe banii de la bănci și avuții,
Isus Hristos comoara-adevărată
Este valoarea pentru veșnicii !
Amin