Poezie Înțelepciunea e un har

Inţelepciunea e un har
Ce-i dat de Dumnezeu în dar,
E cap plecat şi umilinţă
Şi-i faptă bună-n stăruinţă,
E mângâiere pe obraz
Ş-i lacrimă de bun-rămas.
Înţelepciunea-i „Of!” strigat
Spre Dumnezeu Adevărat,
E frica de Isus Hristos
Ce-a mântuit pe păcătos,
Este pricepere în toate
Şi-i lucru sfânt în plinătate.
Înţelepciunea este Pace
Şi-i cel ce tace fiindcă face,
E fapta sfinţilor ce cer
Călăuzire-n gând de fier,
Iar Tatăl sfânt le dă şi roade
Şi biruinţă peste-poate.
Înţelepciunea-i Dumnezeu
Ce ne iubeşte-n Fiul Său,
Este Isus Mijlocitor
Care-a murit pentru popor
Şi a-nviat Biruitor
În Rugăciunea sfinţilor.
Înţelepciunea-i Duhul Sfânt
E pocăinţă pe pământ,
Este iubirea de vrăjmaşi,
Este credinţa din urmaşi
Şi-i pofta prinsă sub călcâi,
E haina albă ce ţi-o pui…
Înţelepciunea-i un părinte
Ce pe copil creşte cuminte,
E soţul care stă de veghe
La capul sotiei pereche,
Este copilul ce aşteaptă
Cuvântul bun de judecată.
Înţelepciunea-i un suspin,
Cuvântul sincer de alin,
Este obraz întors spre palmă
Şi gând de pace la sudalmă,
E zâmbet cald, este iertare,
E-o sfântă binecuvântare…
Înţelepciunea-i nebunie
Când vine din a ta trufie,
Când izvorâtă-i din mândrie
Iar pofta firii-i bucurie.
Înţelepciunea-i nebunie
Când tu deştept te crezi din fire…
Ajută-ne, Isuse Doamne,
Să nu fim „înţelepţi cu coarne”,
Să nu ne-ncredem în blazoane
Şi-n inimi pline cu zorzoane!
Ajută-ne, Isuse Doamne,
Cu-nţelepciunea din Sioane!
Şi te rugăm, Isuse Sfânt,
Când Tu ne cauţi pe pământ,
Şi prin Scripturi Tu ne vorbeşti
Înţelepciunea s-o sădeşti
Spre slava şi mărirea Ta,
În veci de veci şi pururea!
AMIN.