Poezie NU MAI E TIMP...

Nu mai e timp să tot privim în spate,
La tot ce-a fost, la ce puteam să fim;
Nu mai e timp de vorbe, ci de fapte,
Și-n via Lui cu râvnă să slujim.

Nu mai e timp când holdele sunt coapte,
De lenevire și de stat pe loc.
Nu mai e timp de vorbe dulci și șoapte,
E timpul ca să smulgi pe mulți din foc.

Nu mai e timp de stat în nepăsare,
Căci vai de cei ce-s fără grijă în Sion.
E timpul pentr-o viață jertfitoare,
De pasiune pentru-al Vieții Domn.

Nu mai e timp de-o viață liniștită,
Eu cel puțin, nu-mi mai doresc confort;
Vreau ca să ies din starea adormită,
Ca să fiu demn de numele ce-l port.

Chiar daca mulți nu vor ca să trăiască,
O viață sfântă, dăruită numai Lui;
Cât despre mine, eu și a mea casă,
Slujim întreaga viață Domnului.

Eu voi privi spre Domnul vieții mele
Nădejdea mea, va fi în Dumnezeu.
În El, în Stânca mântuirii mele,
Și-n toate, mă va asculta mereu.

Dany Căpătan