Poezie Îndrumă-mi pașii pe cărare

autor DianaGU
Îndrumă-mi pașii pe cărare,
Să mă abat nu mă lăsa,
Pe urma suferinței Tale,
Ce-i doar spre cer... să fiu aș vrea.

De mână doar cu Tine Doamne,
Să fiu spre zorile de zi,
Ca să mă-nalți spre cer... acasă,
În mult azi așteptata zi.

Îndrumă-mă spre viața care,
Vre-o dată n-are un sfârșit,
Și nu lăsa ca să mă-mpingă,
Străine mâini spre-un infinit.

Un infinit ce-i doar al morții,
De noapte plin și de dureri,
Un infinit ce-i la un capăt,
Azi de mai multele cărări.

Îndrumă-mă iubite Tată,
Spre veșnicia unde eu,
Voi sta cu sfinții Tăi la masă,
Dar și cu Tine Domnul meu.

Unde această suferință,
Ce este astăzi pe pământ,
Nu este... căci acolo-n ceruri,
E locul veșnic... locul sfânt.

Îndrumă-mi și a mea privire,
Ca să privesc ce ți-e plăcut,
Îndrumă-mi inima Tu Doamne,
Să te iubesc ca la-nceput.

Să te iubesc cum Tu pe mine,
Jertfindu-te mult m-ai iubit,
Îndrumă-mă iubite Tată,
Spre un sfârșit ce-i fericit.
Amin