Poezie Nu-I atribui

Autor: Daniel Hîrtie

Nu-I atribui Lui Dumnezeu,
Frustrările și nefericirea ta,
El, nu e dușmanul dușmanului tău,
Nu face după cum îți bate inima!

Noi ne încurcăm cu diverse fapte,
Cu răutăți, cu subiecte meschine,
Avem impresia că facem dreptate,
Dar producem defavoare și rușine.

Ni se pare că-L ajutăm pe Dumnezeu
Să-și curățească aria cu desăvârșire,
Nu realizăm cât de mult riscăm,
Să pierdem mântuirea, s-ajungem ruine!

Nu-i nimeni în măsură să îmbrace
Roba unui judecător, nu e drept!
Mai bine am fi aducători de pace,
Nu revoluționari lipsiți de intelect.

Câtă vreme ești om ce pășești pământul
Nu-l murdări pe cel asemenea ție,
Căci într-o zi te va înghiți mormântul
Și vei scrâșni din dinți, o veșnicie!

Cuvântul Lui Dumnezeu, nu ne cheamă
Să luptăm unii împotriva altora,
De ce ne urâm cu-atâta patimă,
Săpând mereu la groapa altuia?

Ce zile cumplite! ce vremuri trăim!
În facerea răului, suntem harnici!
Îl lovim pe omul pe care-l întâlnim,
Fără să ne fi făcut ceva, suntem sadici!

Plătim la final, căci viața așteaptă,
Culegem ce-am semănat, odată!
Nu se poate scăpa de judecată
După ce ai rănit o inimă nevinovată!

Să nu ne mire un final al durerii,
Ultimii ani pe care ni-i vom dori scurtați,
Când astăzi știm să dăm curs plăcerii
De-a le face rău sărmanilor frați!

N-am cunoscut vreun muritor să râdă
La capătul unei alergări păcătoase!
Toți vom culege doar moarte, osândă,
Dacă semănăm atitudini spinoase!