Da... e cel mai minunat atunci! Nu pot să descriu ce simt în momentele acelea. Îl simt pe Domnul, că e lângă mine. Și atunci simt că sufletul mi se înalţă pe aripi de har. Atât e de dulce acea părtăşie! Și nu mai țin cont de cine e lângă mine. Cu fiecare lacrimă prelinsă, mă simt mai aproape de Cer. Îmi pare rău că nu totdeauna este așa.