Nu scriu degeaba, știu că mă citești, În versul meu te odihnești oftând Și iarăși vin să-ți spun ce dragă-mi ești! Făptura ta îmi stăruie în gând. Oftatul tău doar liniște împarte, Nu-i din durerea cea fără de leac, El vine de demult și din departe, Cum vine el, mă luminez și tac. Cuvintele ce par atât de goale Se umplu de surâsul tău flămând, Ca râul meu de valurile sale Cu-același dor de mare murmurând.