Știre Israelul îngrijorat din cauza hărţii politice actuale a Africii de Nord

<span>DUPĂ „PRIMĂVARA ARABĂ”<o:p></o:p></span><span>Tunisia</span><span> a fost prima ţară în care au avut loc alegeri după «primăvara arabă». Momentan Israelul priveste îngrijorat la nordul Africii, unde islamiştii radicali au ajuns la putere.<o:p></o:p></span><span>După data de 17 decembrie 2010, urmările «primăverii arabe» în <st1:country-region><st1:place>Tunisia</st1:place></st1:country-region> au început să se manifeste după princi­piul prăbuşirii pieselor de domino. Am relatat de mai multe ori cu privire la temerile israelienilor, potrivit cărora de­mocratizarea ezitantă ar putea crea ini­ţial un vacuum în care forţele islamiste ar reuşi să pună mâna pe putere. Dacă privim la Africa de Nord, atunci Israelul a avut din păcate dreptate, pentru că peste tot partidele islamiste au dobândit mai multă influenţă.<o:p></o:p></span><span>Începând cu anul 1987, Tunisia s-a aflat sub conducerea lui Zine el-Abidine Ben Ali, care a fugit din ţară în 14 ia­nuarie 2011 în urma protestelor masive împotriva dictaturii lui. Astfel Tunisia a devenit prima ţară al cărei despot a fost dat jos de la putere în cursul «primăve­rii arabe». La sfarşitul lunii octombrie 2011, după mai multe decenii au avut loc primele alegeri libere în <st1:country-region>Tunisia</st1:country-region>, care până atunci a fost considerată a fi o <st1:place>ţară</st1:place> cu puţine caracteristici islamice orientată mai mult înspre Occident. Partidul islamic En-Nanda a caştigat alegerile şi se află acum la cârma ţării, cu toate că societatea este în continu­are divizată între obiectivele liberal-is­lamiste şi cele conservativ-musulmane.<o:p></o:p></span><span>În timp ce revolta din <st1:country-region><st1:place>Tunisia</st1:place></st1:country-region> nu a provocat îngrijorare la nivel mondial, cea din Egipt, unde masele din Piaţa Tahrir au fost nevoite să demonstreze mult mai mult pentru schimbări, a stâr­nit tensiune. Hosni Mubarak, care a fost preşedinte din anul 1981, dar care era de facto mai degrabă un despot, a cedat în cele din urmă în 11 februarie 2011 ce­rerilor de a se retrage, iar acum este pus sub acuzare. Alegerile din Egiptul con­dus interimar de armată au trecut prin mai multe faze, dar, la începutul anului 2012, un lucu era clar, şi anume că par­tidele islamiste vor ieşi caştigătoare în urma primelor alegeri libere. Acestea au strâns aproximativ 70% din voturi. Par­tidul cel mai puternic este Frăţia Mu­sulmană, care, deşi a fost interzis, are alături de el pe şi mai radicalul Partid islamist al Luminii (Hisb al-Nur).<o:p></o:p></span><span>Şi evenimentele din Libia au fost pe buzele întregii lumi, şi aceasta nu doar prin prisma intervenţiei trupelor NATO. Dictatorul Libiei, Muammar al-Gadaffi, care a condus <st1:place>ţara</st1:place> cu o mână de fier din 1979, a fost ucis în data de 20 oc­tombrie 2011. Încă din septembrie 2011 la conducere se află Consiliul Naţional de Tranziţie, înfiinţat cu doar câteva luni înainte şi alcătuit dintr-o mănă de membri. Consiliul s-a distanţat clar de rasism, discriminare, extremism reli­gios şi terorism, dar, în paralel, a cerut «mai mult islam radical pentru Libia.». În ianuarie 2012 au avut loc primele revolte ale populaţiei împotriva Consi­liului de Tranziţie.<o:p></o:p></span><span>Statul vecin, Algeria, este condus din anul 1999 de Abd al-Aziz, Boutefli­ka, a cărui victorie în alegerile de atunci este controversată până astăzi din ca­uza acuzaţiilor de manipulare făcute cu ajutorul armatei. Lui i se datorează Împăcarea oficială cu islamiştii din ţară, care au o influenţă constantă, în diver­se domenii, ca de exemplu în sistemul juridic, în care se practică dreptul isla­mic. Toate protestele «primăverii arabe» au fost blocate în <st1:place>ţara</st1:place> aceasta încă dintr-o fază incipientă.<o:p></o:p></span><span>În Maroc lucrurile au ră­mas destul de liniştite în de­cursul «primă­verii arabe». Totuşi şi în <st1:place>ţăra</st1:place> aceasta au avut loc schimbări masive. Maro­cul a fost pană acum o monarhie con­stituţională, peste care domnea ca conducător absolut regele Mohammed al VI-lea. În martie 2011, el a anunţat o revizuire a Constituţiei, prezentând "în acest sens în vară perspectiva unei Intăriri a diviziunii puterilor. Regele, care era considerat a fi în acelaşi timp şi conducătorul spiritual, primea sta­tutul de «sfânt». Acum statutul lui este definit doar ca «inviolabil», deoarece a lăsat conducerea spirituală în mâinile islamiştilor. În urma alegerilor parla­mentare care au avut loc la sfarşitul lunii noiembrie a anului 2011 a câştigat Partidul pentru Dreptate şi Dezvoltare, care se declară a fi islamist moderat, dar care, în ciuda acestui fapt, susţine o aplicare mai strictă a regulilor islamice. Prin Abdelilah Benkirane, Marocul are acum primul premier islamist.<o:p></o:p></span><span>Este clar că nordul Africii se îndreap­tă într-o direcţie care îi dă Israelului motive de îngrijorare. Cât de alarmantă este situaţia din perspectiva israeliană au dovedit-o sloganele antisemite care au putut fi auzite la vizita în Tunisia a liderului Hamas Ismael Hanije, precum declaraţiile Frăţiei Musulmane, care sunt tot mai des auzite în ţările nord-africa­ne. Hamasul a devenit modelul acesto­ra, prin ideologia lui şi prin «rezistenţa armată împotriva statului evreu». </span><span>Antje Naujoks</span><span><o:p></o:p></span><span>Luat din Revista Ştiri din Israel Nr. 03/2012 pag. 12<o:p></o:p></span>