Știre A crede şi atât

Mulţi oameni se întreabă unde Îl pot găsi pe Isus. Dacă El chiar există, atunci de ce nu Îl pot vedea? Şi dacă L-ar vedea, numai atunci, zic ei, ar crede. Ar crede că există un Dumnezeu care a creat totul, ar crede în ce spune Biblia, ar crede. Dar.. atât.

Toţi oamenii cred. Dacă m-aş opri în stradă şi aş întreba orice om dacă crede în Dumnezeu, fără ezitare răspunsul său ar fi un DA răsunător. Mai departe însă, să-l las în pace?

Ar trebui să-i spun că Dumnezeu este mai mult decât o credinţă, ar trebui s-o fac? Da.

Pentru că am fost chemată. Să-L mărturisesc pe Isus înaintea oamenilor. Fără ruşine. Fără vreo anume şovăială. Şi câteodată sunt nevoită să sufăr pentru Isus. Unor oameni nu le place să audă despre El, nu le place că citesc Biblia la şcoală. Urăsc să vadă că mereu şi mereu nu pot tăcea, nu pot sta nepăsătoare cu privire la o mântuire aşa de mare.

Există un preţ ce trebuie plătit. Pentru orice lucru care se merită să lupţi, întotdeauna este un preţ. Şi nu se poate plăti în bani, ci trebuie să plătesc cu mine. Timpul meu. Sufletul meu. Viaţa mea. Existenţa mea.

Totul trebuie să-i dau visului pentru care lupt. În totalitate eu trebuie să aparţin numai lui Isus. Nu pot în acelaşi timp să fiu în două locuri. Va trebui să dau unui lucru o importanţă mai mică, iar altuia una mai mare.

Mulţi oameni se ruşinează astăzi să facă ceea ce trebuie. Toţi fug de Dumnezeu, îndreptându-se cu paşi repezi şi nepăsători înspre Moarte. În fiecare zi în care ei aleg s-o petreacă departe de El, moare ceva din ei. O bucăţică din inima lor se dezlipeşte, înecându-se într-un abis întunecat al uitării. Sufletul lor este gol. În aparenţă aş putea spune că sunt împliniţi şi fericiţi, dar oare le-am numărat eu vreodată lacrimile vărsate-n taină?

Aş vrea să vă spun unde Îl puteţi vedea pe Isus, dacă chiar vreţi asta. Mergeţi într-un cimitir şi uitaţi-vă după o văduvă care-şi plânge soţul decedat. Ea este acolo în fiecare zi, asigurându-se că buruienile nu au crescut pe mormântul iubitului ei. Mergeţi lângă ea şi-L veţi găsi pe Isus în ochii ei. Apoi, uitaţi-vă în jos. Veţi vedea că pământul este ud de la ploaia de lacrimi a văduvei care mă aşteaptă pe mine să-i spun: Mă voi ruga pentru dumnevoastră. Dumnezeu să te binecuvânteze, îmi zice ea cu o umbră de fericire.

Priviţi vă rog câteva morminte mai încolo şi veţi vedea o mamă ce priveşte în gol înspre piatra de mormânt rece a fiului ei. Pare că se gândeşte la ceva, privirea-i este goală şi nu spune nimic. Nici măcar nu aveţi idee prin ce trece acea mamă care este nevoită să se gândească că băiatul ei este îngropat în pământul cimitirului. Acolo Îl vei găsi pe Isus, dacă îţi vei deschide ochii şi vei vrea să accepţi că nu rezultatul exploziei Bing-Bangului sau strămoşul tău păros te face să găseşti în tine nişte dorinţe pe care lumea asta nu ţi le poate satisface.



Isus a spus că ori de câte ori vom face unul dintre aceste lucruri celor mai neînsemnaţi fraţi ai Săi, Lui i le vom face. (vezi Matei 25:40)

Asta înseamnă că pe Isus Îl vedem zilnic, dar nu-L băgăm în seamă. El este orfanul dezbrăcat care aşteaptă o fărâmitură din dragostea Ta pe care tu nu vrei să I-o dai. El este în închisoare, dar Tu arunci cu pietre în El, măcar că El nu te-a condamnat pe tine atunci când putea S-o facă. El este văduva şi mama care a rămas fără copil, El este peste tot. Şi mai zici că nu L-ai văzut niciodată..



Imagine preluată de pe: www.deviantart.com