BBCode: [url=/stire/id/451-oile-nu-mu-c-totu-i-unii-cre-tini-o-fac]Oile nu muşcă. Totuşi, unii creştini o fac![/url]
Ceea ce urmează să vă împărtăşesc este tocmai o realitate pe care am constatat-o în mediul evanghelic. Este trist cum din propriile convingeri religioase facem un standard universal şi avem pretenţia ca toţi ceilalţi să gândească la fel ca noi. În cazul în care cineva nu „joacă după regulile” noastre, îl catalogăm rapid „vrăjmaş al credinţei”, ”eretic”, „pe lângă Cale”, „creştin lumesc”. Şi aici nu ne referim neapărat la păcate. Ne referim la stil de viaţă, mentalitate! E ciudat cum unii creştini nu mai acceptă niciun sfat sănătos cu privire la viaţa de credinţă, sfat precum rugăciunea constantă, citirea Scripturii mai mult decât vizionarea programelor TV, autocontrolul în privinţa mâniei, etc. În schimb, aceştia ripostează şi se scuză cu expresii de genul: „prea multă învăţătură strică, frate” sau „măcar de-am împlini cât ştim”. Pentru ei e mai important să arate cu degetul decât să îşi recunoască slăbiciunile şi să ia decizii sfinte pentru o mai mare apropiere de Dumnezeu. În contrast, ei se leagă de tot ceea ce nu corespunde cu „moştenirea spirituală” pe care au primit-o în biserica lor. Când spun „moştenire spirituală”, mă refer la mentalitatea şi învăţăturile doctrinare ajunse la extremă. Aşadar, mânia nu mai e păcat, dar aranjarea părului (chiar şi o tunsoare decentă) sunt păcate care automat te exclud din Împărăţia lui Dumnezeu. Ne lăudăm că „pe vremuri” era altă pocăinţă şi ne hrănim cu trecutul, dar bârna din ochii noştri nu ne lasă să vedem mizeria din prezentul nostru. Oile nu muşcă. Totuşi, unii creştini o fac! Credincioşii ar trebui să vegheze unii asupra altora şi să se îndemne la fapte de pocăinţă. Drag cititor, vreau să îţi adresez câteva întrebări. Cine eşti tu să judeci viaţa de credinţă a unui om care are diferenţe religioase? Doar pentru că tu ai o perspectivă diferită de alţii, asta nu înseamnă că doar tu eşti „pe Cale”. Evident, maturitatea spirituală se cunoaşte din trăirea de zi cu zi. De ce nu-ţi priveşti gunoaiele adunate în viaţa ta? De ce te complaci în lucruri care într-o zi te vor osândi? Ne place atât de mult să ne vedem superiori altora şi uităm că valoarea unui om este dată de trăirea pe care o are. Poate persoana pe care tu acum o condamni a ajuns la o maturitate spirituală pe care tu nu ai gustat-o. Haideţi să lăsăm deoparte mândria spirituală şi să ne aruncăm cu sinceritate în braţele lui Cristos, să ne recunoaştem ticăloşia şi să năzuim la o viaţă trăită în plinătatea Sa. Biblia spune: „Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20), „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Dincolo de orice diferenţă doctrinară şi mentalitate, trăirea duhovnicească a credinciosului ar trebui să se vadă în fapte, nu în vorbe. Editorial scris de Ioana Heredea
meniu prim El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.