Știre Eutanasiere copiilor – o valoare europeană?

Săptămâna trecută Parlamentul Belgiei a votat, cu un vot de 86 la 44, legea eutanasierii copiilor. Vestea a fost primită cu oroare în întreagă lume și comentariile de condamnare au fost multe. Noi însă, atacăm problemă dintr-un unghi diferit, întrebînd, este eutanasierea copiilor o valoare europeană? Întrebarea e legitimă. Suntem în toiul pregătirilor pentru alegerile europarlamentare și media din România, la fel că și partidele politice și candidații lor, ne vor ameți vorbindu-ne despre a€œvalorile europene”. Unii ne vor spune că a€œvalorile României” sunt înapoiate, iar alții că trebuie să îmbrățișăm a€œvalori progresiste”, adică, într-un cuvânt a€œvalorile europene”. Termenul acesta, însă, e foarte ambiguu și elastic. De aceea întrebăm, este eutanasiera copiilor o valoare europeană pe care trebuie să o îmbrățișăm și noi? Să o a€œrespectam”? Să o acceptăm în numele a€œdiversitatii” și al a€œtolerantei”? Poate fi acest trend criminal tolerat de lumea civilizată? Ceva nu e în regulă în Belgia. Ceva nu funcționează bine acolo. Belgia a fost prima țară din lume care a legiferat parteneriatele civile, inclusiv cele unisex și prima care a legiferat eutanasia. Când le-a legalizat, restul lumii a întrebat cu groază: ce se întâmplă în Belgia? Săptămină trecută a făcut-o din nou. Din nefericire, însă, în loc că aceste antivalori să fie respinse, au devenit a€œvalori europene” pe care Parlamentul European și Consiliul Europei le promovează. Cum așa? Iar dacă ni se pare că legifererea eutanasierii copiilor nu va luă o direcție similară ne înșelăm. Orice nonvaloare deocheată care a apărut în Occident s-a transformat în timp într-un a€œdrept al omului”. Fie că e vorba de avort, pornografie, prostituție, ateism, anti-creștinism, transumanism a€“ toate aceste manifestări se transformă încetul cu încetul în a€œvalori europene”. Iar cei care le critică ori chestionează sunt etichetați oameni înapoiați, habotnici, ori înguști la minte. Oare să fie așa? Oare cum vor împacheta promotorii eutanasierii copiilor acest trend inițiat în Belgia acum o săptămână? Marșul nonvalorilor nu se va opri la eutanasierea copiilor. Pe orizont deja apare un alt trend, la fe de a€œchic”, o altă a€œnebunie” a€“ avortul postnatal, adică avortul copiilor deja născuți. În ultimii ani am comentat des în buletinele AFR articolele care apăr tot mai frecvent în revistele de specialitate din Occident care promovează așa numitul a€œright to postnatal abortion”, adică a€œdreptul la avortul postnatal”. Acest a€œdrept” încă nu a fost obiectul unei rezoluții în Consiliul Europei ori al Parlamentului European, dar probabil că va apare în timp. Asta va depinde de cine va fi ales în Parlamentul European. Argumentele pentru un astfel de a€œdrept” încă trebuie șlefuite, dar ceea ce ni se pare de necrezut azi, e posibil că mâine să ne fie impus. Ce facem cu Belgia? Că Belgia a luat-o razna din punct de vedere valoric nu se mai pune la îndoială. Că Belgia tinde să dezlănțuie trenduri anti-ființă umană, anti-creștine, și anti-sociale este o realitate. Întrebarea însă este, ce facem cu Belgia? Mai aparține ea Europei? Citim destul de des afirmații parvenite din Occident că România ori Bulgaria ar trebui explulzate din Uniunea Europeană din cauza fraudei politice, ori pe alte criterii. Dar Belgia? Haideți să îndrăznim să întrebăm astăzi dacă nu cumva ar fi bine ca Belgia să fie expulzată din Uniunea Europeană. Belgia e la marginea abisului social, la un pas de prăpastie, și caută să tragă întreagă Europa du ea. A devenit un cancer antivaloric din care Europa nu trage nici un folos. Valoric vorbind, ce are România de a face cu Belgia? Întrebăm pentru că sondajele de opinie în Belgia arată că 75% din populația țării e de acord cu eutanasierea copiilor. Un procentaj înspăimîntător. Dacă vi se pare radicală ori stranie această întrebare, cităm dintr-un comentariul din Washington Post care, argumentînd în termeni similari, pune aceeași întrebare: ce are Belgia în comun cu America? (“€œAmerican and Belgian notions of decency are fundamentally different. În America, an age-unlimited euthanasia law would be unthinkable, în Belgium it apparently has 75 percent popular support.”) (“€œNotiunile americane și belgiene privind decentă sunt fundamental diferite. În America, o lege a eutanesierii fără deosebire de vârstă ar fi de negândit, în timp ce în Belgia are sprijinul a 75% din populație”.) [Articolul poate fi citit aici: http://www.washingtonpost.com/news/volokh-conspiracy/wp/2014/02/13/belgiums-kiddie-euthansia-law-and-roper-v-simmons//?print=1] Iar dacă încă nu v-am convins că ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva a venit vremea să ne debarasăm de Belgia, vă informăm că britanici ne împărtășesc idea. Citiți comentariul alăturat “€œWhata€™s Wrong with Belgium”? (“Ce e greșit cu Belgia”?) publicat în Crisis Magazine. Autorul remarcă că Belgia e într-o stare de depravitate morală mai avansată decît Franța ori Germania și că britanicii de rînd se întreabă dacă nu cumva eliberarea Belgiei de Germania nazistă a fost o greșală. Ce are Marea Britanie ori restul lumii în comun cu Belgia, întreabă autorul? [Articolul poate fi citit aici: http://www.crisismagazine.com/2014/whats-wrong-with-belgium] Vreme de multe decenii Europa a fost avantgarda mișcării de abolire a pedepsei capitale. A criticat și continuă să critice puținele țări din lume care încă aplică pedeapsă capitală. SUA e țintă preferata a activiștilor europeni. Cum atunci se explică legalizarea circumstanțelor în care copiii pot fi uciși? Pot copiii să-și dea consimțămîntul să fie uciși? Înțeleg ei diferență dintre viață și moarte? Au ei discernamintul să accepte să fie uciși? O țară ca Belgia care permite uciderea copiilor inocenți, chiar suferinzi, dar nu executarea ucigașilor, nu aparține lumii civilizate. Va dezlănțui Parlamentul European o rezoluție de condamnare, așa cum a făcut-o cînd Ungaria a adoptat amendamente constituționale care interzic căsătoriile homosexuale și avortul? E îndoielnic. De ce? Pentru că europarlamentarii împing a€œvalorile europene” într-o singură direcție: din rău în și mai rău. Din buletinul Alianței Familiei din Romania, 20 februarie 2014