Știre De ce putem avea încredere în Biblie?

În zilele noastre mulţi creştini, în special tinerii care sunt elevii de liceu sau studenţi, se lovesc de scepticismul celor din jurul lor şi îşi văd credinţa pusă sub semnul întrebării sau chiar atacată şi ridiculizată. Profesorul Jonathan Morrow îi învaţă pe studenţii creştini cum să-şi apere credinţa la Institutul Impact 360 din Pine Mountain, statul american Georgia. El ştie cât este de dificil să fii credincios pentru creştinii care studiază la universitate. „Uneori vei fi pus în situaţia în care un profesor va contesta ceea ce crezi, şi îţi va zice: „Uite, de fapt ceea ce crezi tu este doar un basm frumos,” spune Morrow. Însă Morrow şi alţi experţi biblici au declarat pentru CBN News că există motive întemeiate pentru Biblia trebuie să fie luată în serios. Dovezi care te copleşesc Josh McDowell este unul dintre cei mai cunoscuţi apărători ai Bibliei și autor cărții „Mărturii care cer un verdict” , carte ce are şi o continuare în „Noi mărturii care cer un verdict.” El vorbeşte despre faptul cum chiar şi necredincioşi respectabili au scris despre Isus. „Există un număr de 16 istorici, în afara Scripturii, care se referă la Hristos,” spune el. „Putem afla foarte multe despre Hristos fără să fim nevoiţi să citim Noul Testament.” Morrow subliniază în cartea sa „Întrebând Biblia” faptul că există mai multe dovezi că Isus a trăit decât că Iulius Caesar a trăit, totuşi nimeni nu a pus sub semnul întrebării existenţa lui Caesar. „Atunci când cercetezi ce spune istoria, sunt două lucruri pe care le cauţi: primul este mărturii cât mai timpurii şi apoi sunt relatările martorilor oculari. Şi Scriptură ţi le dă pe amândouă.” „Scriitorii Noului Testament au invetigat faptele cu multă grijă. Lucrurile despre care scriu ei sunt credibile. Acestea includ şi detalii stânjenitoare,” a continuat el. Una dintre premisele de la care pleacă toţi cercetătorii istorici, este aceea că cu cât un scriitor este mai aproape de evenimentul pe care îl relatează, cu atât descrierea pe care acesta o face este mai exactă. Morrow arată înspre faptul că scriitori biblici respectabili, cum ar fi Pavel şi Luca, care nu au fost martori la lucrarea desfăşurată de Hristos pe parcursul celor trei ani, i-au intervievat pe apostoli sau pe alţii din cei care au fost martori la viaţa, moartea şi învierea Domnului. Dintre scriitorii Noului Testament, Petru, Ioan şi Iaccov chiar au trăit în prezenţa fizică a lui Isus, pe timpul umblării pământeşti a Domnului. „Ioan spune: „Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre…aceea vă vestim şi vouă,” (1 Ioan 1:1,3), spune McDowell. „Cu alte cuvinte: noi am fost martori oculari.” Mai precis decât orice alt document McDowell explică şi un consens care există printre cercetători. „Cu cât mai aproape este un manuscris de original cu atât mai mici sunt şansele ca acesta să conțină erori sau greşeli de copiere.” Manuscrisele Bibliei pe care le avem astăzi sunt mai aproape de original decât orice alt manuscris din lumea antică. „Avem manuscrise şi fragmente de manuscrise care datează între 35 şi 40 de ani de la data când au fost scrise pentru prima dată,” spune Morrow. „De ce are acest lucru importanță? Pentru că nu există suficient timp pentru erori şi mitologie ca să corupă mesajul.” Însă scepticii care iau în derâdere Scripturile, acceptă fără rezerve istoria greacă şi romană care a fost creată la sute de ani după ce au apărut originalele. „Când te uiţi la istoricii greci şi romani cum ar fi Herodot, Tacitus şi Titus Livius, cele mai vechi manuscrise pe care le avem sunt scrise la 500, 600 și 700 de ani după ce scrierile originale,” mai spune Morrow. McDowell menţionează o a doua regulă printre savanţi cu privire la operele antice. „Cu cât ai mai multe manuscrise, cu atât îţi este mai uşor să reconstitui original,” spune el. Când ne referim la Biblie, numărul de manuscrise sau porţiuni ale acestora întrec ca număr toate celelalte lucrări antice. Josh McDowell îm timpul unei prelegeri Conform lui McDowell, „există 66.420 manuscrise şi suluri” ale Bibliei. Locul doi este ocupat de Iliada lui Homer, cu doar 1.827. Restul lucrărilor antice au mult mai puţine copii ce au ajuns până la noi. „Îl credem pe Homer. Cu cât mai mult tebuie să avem încredere în scrierile Noului Testament?” întreabă Morrow. Chiar sunt 400.000 de greşeli? Cu atât de multe copii, realizate de către mii de scribi de-a lungul secolelor, nu este nici o surpriză că există şi erori ocazionale. Însă criticii pretind că există 400.000 de greşeli sau „variante” ale Bibliei. „99% dintre cele 400.000 sunt doar simple greşeli de ortografie sau de ordine a cuvintelor,” spune Morrow. „Niciuna dintre aşa-zisele erori nu pun în discuţie învăţăturile de bază ale creştinismului cu privire la doctrină sau practică,” insistă Morrow. Bock explica de ce multe dintre contradicţiile aparente din Biblie sunt de fapt moduri diferite de a spune aceeaşi poveste. „Diferenţa nu este echivalentă cu contradicţia. Este doar diferenţă,” spune Bock. „Un text poate fi mult mai exact decât altul, însă ambele pot fi corecte.” De exemplu, una din Evanghelii vorbeşte despre Isus şi ucenicii Săi întâlnind doi demonizaţi într-un cimitir, însă altă Evanghelie vorbeşte doar despre un demonizat. O explicaţie simplă este că unul dintre scriitori oferă informaţia brută despre faptul că doi demonizaţi erau prezenţi. Celălalt scriitor menţionează doar un demonizat deoarece el dorea să se concentreze doar pe acela pentru un motiv anume. Un alt exemplu este soarta pe care a avut-o Iuda Iscarioteanul: o Evanghelie spune că s-a spânzurat, o altă spune că a căzut la pământ şi măruntaile lui au ieşit din el. O privire asupra zonei în care este posibil ca sinuciderea lui Iuda ar fi putut avea loc, ne arată un peisaj cu mulţi copaci situaţi deasupra unor stânci crestate, peste care trupul lui Iuda s-a prăbuşit sub propria greutate, iar aceasta a cauzat despicarea acestuia. Un proces de copiere meticulos Scepticii pretind că este greu de crezut că Biblia pe care o citim noi astăzi, chiar conţine exact aceleaşi cuvinte pe care scriitorii originali le-au scris acum 2000 și mai bine de ani. Însă McDowell explică cum pentru scribii evrei, copierea unor cărţi precum Geneza sau Exodul era considerată o lucrare sfântă şi era controlată foarte strict. „Un scrib trebuia să respecte cam 4.000 de reguli, pentru a garanta acurateţea,” spune el. McDowell vorbeşte despre un scrol, deţinut de o comunitate evreiască din Europa. Pentru a-l scrie, un scrib avea nevoie de trei ani pentru a copia cu atenţie cele peste 300.000 de litere. După ce termină, un alt scrib, cunoscut ca fiind „numărătorul” intervenea şi verifica literele cu meticulozitate. „El ştia de exemplu că în centru trebuia să fie în Levitic, cap. 11,” explică McDowell. „Erau numărate 159.402 litere , sperând că următoarea, 403, să fie litera din centru. Dacă nu era, atunci scrolul nu putea fi utilizat.” Arheologia: cel mai bun prieten al Bibliei Un alt motiv pentru care putem avea încredere în Biblie este arheologia, care a arătat dintotdeauna că Biblia este adevărată iar scepticii greşesc. „Arheologia a lămurit probabil jumătate din tot ce era considerat ca fiind discrepanţe în Scripturi,” spune McDowell. Scepticii spuneau că nu există dovezi că Nazaretul a existat, prin urmare Noul Testament nu poate fi adevărat. De asemenea ei pretindeau că nu există nici o dovadă că hitiţii ar fi existat, prin urmare Vechiul Testament nu poate fi adevărat. Areheologia şi cercetările istorice au arată că amândouă sunt adevărate. „În zilele noastre poţi studia limbajul hitit la universitatea Harvard,” subliniază McDowell. În sfârşit, mai există şi dovada logicii. După moartea lui Hristos, apostolii arătau înspre lucrurile ştiute de toată lumea, chiar şi de duşmanii lui Isus. „Cu alte cuvinte”, spune McDowell „voi ştiţi despre ce vorbim. Voi aţi fost acolo.” Un adevăr pentru care se merită să mori McDowell subliniază faptul că, să mori pentru Evanghelie, ar fi fost o nebunie dacă ai fi inventat viaţa lui Isus, minunile pe care El le-a făcut precum şi învierea Sa. „Ei fac apel prezența fizică a oponenților lor atunci când discută fapte și evenimente care au avut loc. Pentru mine acesta este cel mai bun test istoric,” spune McDowell. În cele din urmă, Bock întreabă ce altă dovadă mai bună ar fi că ucenicii Domnului nu au inventat nimic din ceea ce ne-au lăsat, decât faptul că toţi, cu o singură excepţie, au fost martirizaţi pentru aceasta? „Nu te laşi ucis pentru ceva care ştii că este fals,” încheie el.