Știre INTERVIU Parenting-ul model trăit sau critica ca formă disciplinară

Copii au mai mare nevoie de modele, decât de critici” spunea Joseph Joubert. În contextul Sărbătorii Familiei şi a Zilei Internaţionale a Copilului, ne-am propus să analizăm relaţia părinte-copil. Am discutat acest subiect cu Elena Băbălău, psiholog în consilierea familiilor. Un specialist pasionat şi bine pregătit în domeniul parenting-ului. În viziunea dumneavoastră ce reprezintă familia? Familia este forma primara și principală de organizare a indivizilor umani. Aceasta este considerată elementul natural și fundamental al societății. Este de fapt o formă superioară de comunitate ce se bazează pe relații sociale și biologice, având drept scop principal pregătirea unei generații viitoare, sănătoase și temeinic educate, care să participe la dezvoltarea societății. Cum ați putea descrie parenting-ul? Parenting-ul descrie procesul de promovare și suport al dezvoltării fizice, emoționale, sociale și intelectuale a copilului începând de la naștere și până la vârsta adultă. În societatea modernă, tot mai mulți părinți sunt preocupați de lucru și uită să acorde timp copiilor săi. În acest context, cum arată o relație bună dintre părinte și copil? Orice părinte ar trebui să cunoască și respectiv să răspundă la nevoile de bază ale copilului. Nevoia de securitate, afectivitate, stabilitate, nevoia de a exprima emoțiile și de a se simți valoros și acceptat. Cum trebuie să îşi educe părinții copii în fața lui Dumnezeu? Trăim în sec. 21 și în ultimii ani se promovează tot mai mult non-disciplinarea fizică a copiilor, aceasta fiind înlocuită cu izolarea sau cu privare de la anumite evenimente, joaca cu copiii în curte, jucării, internet, etc. Eu sunt împotriva abuzului în disciplinarea fizică, totuși este necesar de menționat modul în care este utilizată această metodă. Biblia menționează un astfel de procedeu în disciplinarea copiilor și face referire la nuiaua care nu trebuie cruțată (Proverbe 13:24, 22:15, 20:30). Deci, în nici un caz nu folosim părțile corporale a părintelui (mână, picior) în disciplinarea fizică a copilului, ci folosim o nuia pentru a struni copilul în momentul în care a încălcat o lege cunoscută conștient. Nu folosim pedeapsa pentru un orgoliu personal al părinților. De menționat, faptul că un copil va prinde frică de nuia, și nu de părinte. În momentul când copilul este lovit de mâna părintelui, acesta va fi afectat emoțional suferind o traumă legată de părintele său, astfel va evita ulterior să se apropie de părinte sau să-l cuprindă, având frică de palma părintelui. Deci, mâna părintelui este destinată pentru mângâiere nu pentru disciplinare. Pentru disciplină se folosește nuiaua, și aceasta foarte rar, doar în cazuri extreme, ieșite din comun, ca mai apoi să se facă referire la nuia în momentul neascultării copilului. Copilul trebuie mai întâi strunit, apoi cuprins, mângâiat și de explicat pentru ce a fost disciplinat. Acesta este modelul biblic de parenting. În relația cu copii săi, ce greșeli nu ar trebui să comită părinții? Părinții ar trebui să fie precauți în relația cu copiii săi. De aceea, părintele trebuie să stabilească reguli de conduită, să evite pedepsele fizice – mă refer la cele abuzive și elucidarea hiper-protecției. La fel umilirea copilului, compensarea lipsei de atenție, respingerea, lipsa respectării promisiunilor și procurarea oricărui lucru pe care copilul și-l dorește împiedică ca relația dintre părinte – copil să fie una sănătoasă? În urma cercetării am constat că în unele familii, părinții sunt autoritari, iar în altele părinții prietenesc cu copii lor. În opinia dumneavoastră, care este direcția cea mai eficientă? Cred că un părinte at trebui să aibă un stil echilibrat în relația și educarea copilului. Stilul de parenting echilibrat pornește de la premisa că un copil are nevoie de limite, dar, în cadrul acestor limite, copilul are șansa de a face alegeri și, astfel, nevoia sa de autonomie este satisfăcută. Desigur, limitele sunt stabilite în funcție de vârsta și responsabilitatea copilului. Care sunt cele mai eficiente activități pentru a stabili o relație bună dintre părinte și copil? Timpul de calitate este cea mai eficientă activitate care stabilește o relație bună dintre părinte – copil. Ce sfaturi le puteți da părinților pentru a crea relații bune cu copii săi? Acordarea timpului necesar și de a fi deschiși pentru a răspunde nevoilor copiilor săi. La fel, consultațiile cu un consilier ajută mult în crearea relației bune cu copilul. Vă mulţumim doamna Elena pentru interviul acordat. Multe realizări frumoase în continuare! Mulţumesc, de asemenea! Numai bine! Interviu realizat de Sanda Scutari