Biblia DCC Iov capitolul 30
11. Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12. Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13. Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17. Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19. Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20. Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
meniu primAjunge sus, cel care ajută pe altul să urce...