1. Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.
Deut 33.27
Dumnezeul cel Veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta şi a zis: „Nimiceşte-l.” ;Ezec 11.16
De aceea spune despre ei: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un Templu pentru câtăva vreme în ţara în care au venit.” ;

2. Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
Prov 8.25-26
am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, ;

3. Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
Gen 3.19
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” ;Ecl 12.7
până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. ;

4. Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
2Pet 3.8
Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. ;

5. Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:
Ps 73.20
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta! ;Ps 103.15
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. ;Isa 40.6
Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. ;

6. înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
Iov 14.2
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. ;Ps 92.7
Dacă cei răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie. ;

7. Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

8. Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Ps 50.21
Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! ;Ier 16.17
Căci ochii Mei sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea feţei Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele. ;Ps 19.12
Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! ;

9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10. Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.

«Capitolul 89 capitolul 90 din 150 Capitolul 91»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |