Biblia DCC Proverbele capitolul 11
1. Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.
Lev 19.35-36Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere. ;
Deut 25.13-16Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică. ;
Prov 16.11Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui. – ;
Prov 20.10-23Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului. – ;
2. Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.
Prov 15.33Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. – ;
Prov 16.18Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. – ;
Prov 18.12Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. – ;
Dan 4.30-31împăratul a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” ;
3. Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.
Prov 13.6Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. – ;
4. În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
Prov 10.2Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte de la moarte. ;
Ezec 7.19Îşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor. ;
Tef 1.18Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, în ziua mâniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării. ;
Gen 7.1Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. ;
5. Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui.
Prov 5.22Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. ;
Ecl 10.8Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe. ;
6. Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.
7. La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
Prov 10.28Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. – ;
8. Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, şi cel rău îi ia locul.
Prov 21.18Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. – ;
9. Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă.
Iov 8.13Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri. ;
10. Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie.
Est 8.15Mardoheu a ieşit de la împărat cu o haină împărătească albastră şi albă, cu o mare cunună de aur şi cu o mantie de in subţire şi de purpură. Cetatea Susa striga şi se bucura. ;
Prov 28.12-28Când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. – ;
meniu primÎn spatele norilor, cerul e mereu albastru.