1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

2. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?

4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.

5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.

7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

9. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

capitolul 1 din 12 Capitolul 2»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |