Biblia DCC Eclesiastul capitolul 1
Totul este deşertăciune.
3. Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Ecl 2.22 ;
Ecl 3.9 ;
4. Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.
Ps 104.5 ;
Ps 119.90 ;
5. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Ps 19.5-6 ;
6. Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.
Ioan 3.8 ;
7. Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
Iov 38.10 ;
Ps 104.8-9 ;
8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Prov 27.20 ;
9. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Ecl 3.15 ;
10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
meniu prim" Ferice de cei împăciutori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! " ( Matei 5:9 )