Biblia DCC Isaia capitolul 2

Setări Biblia
1. Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului.
2. Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
Mic 4.1 ;Gen 49.1 ;Ier 23.20 ;Ps 68.15-16 ;Ps 72.8 ;Isa 27.13 ;
3. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului.
Ier 31.6 ;Ier 50.5 ;Zah 8.21-23 ;Luc 24.47 ;
4. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. –
Ps 46.9 ;Osea 2.18 ;Zah 9.10 ;Ps 72.3-7 ;
5. Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului! –
Efes 5.8 ;
6. Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii răsăritului şi dedaţi la vrăjitorie ca filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor.
Num 23.7 ;Deut 18.14 ;Ps 106.35 ;Ier 10.2 ;
7. Ţara lor este plină de argint şi de aur, şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr.
Deut 17.16-17 ;
8. Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
Ier 2.28 ;
9. De aceea, cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. –
10. Intră în stânci şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui! –
Isa 2.19-21 ;Apoc 6.15 ;

Pagina 1 din 3
Sari la pagina:
capitolul 2 din 66
Sari la capitolul:
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Biblia >> Traducerea dupa Dumitru Cornilescu (versiune corectata) >> Cartea Isaia >> Biblia DCC Isaia capitolul 2 | Salvatorul.ro
meniu prim
Răbdarea: O formă mai mică de disperare deghizată în forma unei virtuţi. (Ambrose Bierce)