Biblia DCC Isaia capitolul 33

1. Vai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu. –

2. Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

3. Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie. –

4. Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.

5. Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.

6. Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

7. Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.

8. Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.

9. Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca un pustiu; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.

10. „Acum Mă voi scula – zice Domnul – acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.

«Capitolul 32 capitolul 33 din 66 Capitolul 34»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | | |