Biblia DCC Isaia capitolul 33

1. Vai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu. –
Isa 21.2 ;Hab 2.8 ;Apoc 13.10 ;

2. Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
Isa 25.9 ;

3. Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie. –

4. Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.

5. Domnul este înălţat şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate.
Ps 97.9 ;

6. Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.

7. Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.
2Imp 18.18 ;

8. Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni.
Jud 5.6 ;2Imp 18.14 ;

9. Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca un pustiu; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
Isa 24.4 ;

10. „Acum Mă voi scula – zice Domnul – acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
Ps 12.5 ;

Înainte»