Biblia DCC Iona capitolul 2
1. Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui
2. şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
Ps 120.1Către Domnul strig în strâmtorarea mea, şi El m-ascultă. ;
Ps 130.1Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! ;
Ps 142.1Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. ;
PlDar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. ;
Ps 65.2Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine. ;
3. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Ps 88.6M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri. ;
Ps 42.7Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine. ;
4. Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
Ps 31.22În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine. ;
1Imp 8.38dacă un om, dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte mustrarea cugetului lui şi va întinde mâinile spre casa aceasta – ;
5. Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
Ps 69.1Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. ;
PlMi-au năvălit apele peste cap, şi ziceam: „Sunt pierdut!” ;
6. M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
Ps 16.10Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea. ;
7. Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
Ps 18.6Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. ;
8. Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.
2Imp 17.15N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele. ;
Ps 31.6Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul. ;
Ier 10.8Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! ;
Ier 16.19Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: „Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi care nu sunt de niciun ajutor! ;
9. Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”
Ps 50.14-23Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt. ;
Ps 116.17-18Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului; ;
Osea 14.2Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre. ;
Evr 13.15Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. ;
Ps 3.8La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău. (Oprire) ;
10. Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.
Pagina 1 din 1
meniu primDupă cum trupul fără duh este mort, tot așa, și credința fără fapte este moartă. ( Iacov 2:26 )