Biblia DCC Numeri capitolul 14
Patruzeci de ani în pustie.
1. Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.
Num 11.4 ;
2. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta?
Ex 16.2 ;
Ex 17.3 ;
Num 16.41 ;
Ps 106.25 ;
Num 14.28-29 ;
3. Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
5. Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.
Num 16.4-22 ;
6. Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
Num 14.24-38 ;
Num 13.6-8 ;
7. şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată.
Num 13.27 ;
Deut 1.25 ;
meniu primRăbdarea: O formă mai mică de disperare deghizată în forma unei virtuţi. (Ambrose Bierce)