Biblia DCC Psalmii capitolul 102
O rugăciune a unui nenorocit,
1. Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!
Ex 2.23După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. ;
1Sam 9.16„Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.” ;
Ps 18.6Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. ;
2. Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
Ps 27.9Nu-mi ascunde faţa Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! ;
Ps 69.17şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă! ;
Ps 71.2Scapă-mă în dreptatea Ta şi izbăveşte-mă! Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ajută-mi. ;
Ps 88.2S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; ;
3. Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
Ps 119.83Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale. ;
Iac 4.14şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. ;
Iov 30.30Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă. ;
Ps 31.10mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele! ;
PlMi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele! ;
4. Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
Ps 37.2căci sunt cosiţi iute ca iarba şi se veştejesc ca verdeaţa. ;
Ps 102.11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. ;
5. Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
Iov 19.20Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi. ;
PlDar acum, înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul. ;
6. Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;
Iov 30.29Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii. ;
Isa 34.11Ci pelicanul şi ariciul îl vor stăpâni, bufniţa şi corbul îl vor locui. Se va întinde peste el funia pustiirii şi cumpăna nimicirii. ;
Tef 2.14În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămâne noaptea pe acoperişurile stâlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşeala de cedru va fi scoasă. ;
7. nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
Ps 77.4Tu îmi ţii pleoapele deschise; şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi. ;
Ps 38.11Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau deoparte. ;
8. În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
Fapt 26.11I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine. ;
Fapt 23.12La ziuă, iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel. ;
9. Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
Ps 42.3Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?” ;
Ps 80.5Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi şi-i adăpi cu lacrimi din plin. ;
10. din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.
Ps 30.7Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezaseşi pe un munte tare… dar Ţi-ai ascuns faţa, şi m-am tulburat. ;
meniu primConsacrarea nu înseamnă a-I da ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce Îi aparţine.