Biblia DCC Psalmii capitolul 104

1. Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
Ps 103.1
Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! ;Ps 104.35
Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul! ;Ps 93.1
Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină. ;

2. Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
Dan 7.9
Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. ;Isa 40.22
El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. ;Isa 45.12
Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor. ;

3. Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
Amos 9.6
El Şi-a zidit cămara în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului. Domnul este numele Lui! ;Isa 19.1
Prorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei. ;Ps 18.10
Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului. ;

4. Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
Evr 1.7
Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; ;2Imp 2.11
Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. ;2Imp 6.17
Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. ;

5. Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Iov 26.7
El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic. ;Iov 38.4-6
Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. ;Ps 24.2
Căci El l-a întemeiat pe mări şi l-a întărit pe râuri. ;Ps 136.6
Pe Cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui! ;Ecl 1.4
Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare. ;

6. Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
Gen 7.19
Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi. ;

7. dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
Gen 8.1
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. ;

8. suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
Gen 8.5
Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. ;Iov 38.10-11
când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; ;

9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
Iov 26.10
A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric. ;Ps 33.7
El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări. ;Ier 5.22
Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?” – Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. ;Gen 9.11-15
Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul.” ;

10. Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Înainte»