Răsare Fața dulce a Celui care vine, și Harul într-o clipă pe veci te-a mângâiat! Cu ce cununi mărețe de sori și stele pline îți va-mbrăca El fața ce-a plâns și-a privegheat...!5 | |
Unde-i teamă, nu-i iubire, unde-i lege, nu-i sfințire. Legea dă ce se cuvine, dragostea se dă pe sine, legea dă o zi din șapte, dragoste le dă pe toate, dragostea le dă pe toate. Aleluia!4 | |
Acum mă rog cu frații plângând cu frunți plecate, aici stropim cu lacrimi atâtea căi de dor, Acolo, însă, toate, pe veci vor fi uitate, ne vom scălda-n iubire, în veșnicul izvor!2 | |
Mângâierile din glasul gurii Tale-mi sunt liniștea și-mbărbătarea pentru drumul sfânt, bucuria mea se face lacrimă și vis, lângă Tine văd tot drumul Cerului deschis! Când Îți sorb din ochi seninul, ochii mei lucesc și n-am decât două șoapte: Te iubesc! Vino dulce pe cărarea care duce sus... Casa noastră cea de aur are steagul pus!2 - com: 3 | |
Vine-ncet amurgul ca o ceață deasă, și-un văl tot mai rece peste ani îți lasă. Tainele tăcerii spun ciudate șoapte: Tu, Aici n-ai casă, unde dormi la noapte? Vine-ncet sfârșitul ca o despărțire, ori spre întuneric, ori spre strălucire. Vine viața care veșnic nu va trece. Dacă n-ai pe Domnul, unde vei petrece?5 | |
Judecă, dar fără ură, ci cu gândul de-a zidi; nu mustra fără măsură, ci cât poți și tu primi! Străbătând a lumii holdă, auzeam un glas că strigă: "Îndurarea se acordă, dar iubirea se câștigă!" Nu visa la multe lucruri, la palatul ce nu-l ai...nici de el tu nu te bucuri, nici de casa-n care stai!5 - com: 1 |